Nu, viață roz nu există, şi da, dacă ar exista te-ai plictisi rău!

Dacă de obicei scriam când eram foarte supărată pe ceva, sau când voiam să afle şi restul unde greşesc, când eram foarte revoltată, azi scriu pentru că *nu ştiu* 😁 . Serios… cred că “problema” asta a mea cu scrisul chiar e un mod de a trăi, aşa că lăsați-mă “să trăiesc” puțin aici, in minutele astea, să trăim împreună!
Cred că va fi atât un articol de mulțumire, cât şi o lecție pe ziua de azi… Cred că marele mister dezvăluit de mine azi e răbdarea şi poate speranța. Totuşi aveastea două se nasc prin moartea deznădejdei, astfel că dacă azi ți se întâmplă ceva rău, cititorule, bucură-te că vei învăța ceva nou, rabdă şi speră căci te vei bucura!
Cred ca orice lucru rău vine cu o lecție, dar nu pleacă doar pentru că aştepți! E un lucru atâât de normal să treci prin perioade grele, pentru că doar luptând vei putea să treci peste ele, pentru ca mai apoi să poți să te bucuri de perioadele frumoase. Odata ce ai răbdat, ai înfruntat, şi ai sperat, mi se pare normal să te bucuri şi să primeşti in suflet fericirea, dar şi o lecție.
Cât despre mulțumire… cred că ar trebui să le mulțumeşti tuturor celor care îți sunt în jur, atât pentru bine, cât şi pentru rău.
Nu, viață roz nu există, şi da, dacă ar exista te-ai plictisi rău!