Cine eşti, femeie?

Cred că asta va aduce frustrare şi o unghie în gât multora, deci un motiv întemeiat să continui articolul. Să începem! Cred că titlul nu este tocmai de înțeles şi necesită puțin timp de gândire pentru că aici nu mă refer la o persoană, ci la identitatea a tot ce înseamnă femeie!

Am văzut că de ceva timp, multe persoane apreciază asta:

Şi asta…

Poate şi asta…

Şi da, văd că toate aceste “trăsături” definesc acum pentru voi frumusețea. Ok, nu zic că feminitatea şi sexappeal-ul se exclud şi că ar trebui să ne simțim vinovate că le expunem, nici gând! Daaar, există o linie foarte subțire care face diferența dintre a avea aceste calități, PRINTRE ALTELE, şi a avea DOAR aceste calități! Daca doar sânii şi fundul vă fac frumoase, în concepția voastră şi a societății, atunci poate că nu mai suntem pe drumul bun, cu toții. Totuşi, societatea influențeaza major acest nou concept, şi mentalitatea asta bolnavă. Pentru că da, ne rupem coloana pentru un like şi purtam cămăşi cu decolteu ca să se vadă 20% țâță tot pentru acel like, dar hei, asta nu e ceva vulgar, “e tumblr style fatha!” .

Dacă societatea îți bagă pe gât faptul că frumusețea înseamnă “cur şi țâțe” atunci nu ai decât să te conformezi, iar de aici încolo eşti şi tu parte din vină. Pentru ca like-urile ne definesc, iar numarul lor ne pun anumite etichete. Normal că dacă pui o poza cu o carte ai sub 50 de like-uri pentru ca “nu e ce se cere’ , şi dacă pui o poza cu o bluza lejeră, si pantaloni largi, probabil că deja eşti în partea neinteresantă a internetului.

Până la urmă, cine eşti, femeie? Cine eşti dacă frumusețea îți este definită doar de anumite părți ale corpului, dacă anumite tipare deja prea comune te definesc, doar pentru a fii acceptata de socieatea asta bolnava? Tu mai ştii cine eşti? Eşti cine vrei, sau ai uitat deja ce vrei? E ok, zâmbeşte fals într-o poză şi poarta ceva strâmt, oamenii îți vor spune ce şi cine eşti de fapt. Ştiu femei care ar arată bine şi într-un sac, doar pentru că au încredere în ceea ce sunt ele, şi femei plinuțe care chiar nu se simt complexate… femei care sunt frumoase fără să facă un minim de efort!

Până la urmă ne mințim singure, absolut toate femeile, şi o facem intenționat… pentru ca dacă nu o faci, nu eşti ceea ce vor restul sa fii.

Personal, cred că eu sunt chiar între cele doua limite şi parcă mi-e bine aşa 😊

Advertisements

Întorşi pe dos.

Bine, ştiu că inspirația mea vine doar pe la orele astea şi ca probabil acest articol va fi citit de cei mai mulți dintre voi abia mâine, dar hei… guess who’s back? Again 😏
M-am gândit azi la ceva. Am 18 ani *din păcate* , deci practic încă sunt adolescentă. Adolescența e o perioadă destul de neclară în viața fiecăruia, asta e cert. Pe lăngă faptul că de la 13 ani încolo ai senzația că întreaga ta făptură se reîntoarce la perioada primitivă, şi incepi să arăți ca o maimuță cu erupții vulcanice hormonale pe față, mai apar frate si stările neclare, care apar şi dispar fără sens. Pentru că devii aproape bipolar, sau chiar multipolar (există asta? 😂) începi să crezi că eşti neînțeles, te retragi, apar acele micuțe şi enervante stări de anxietate, care, cred eu, sunt puțin forțate şi de cei din jur.

Nu vreau să țin o prelegere despre “OMG VIAȚA DE ADOLESCENT E GRELE, DĂ FUNIA PLS”. Nu, deşi e amuzant. Azi doar mă gândeam că adolescența e o perioada neclară în mare parte şi din cauza adulților. Ideea mea e asta: Suntem puțin întorşi pe dos. Marginalizăm un tănăr pentru că simte prea intens anumite semtimente, prin urmare e sincer, dar punem pe piedestal valori false (şi nu vreau să detaliez înca asta) . Spun doar că mama ta se uită la tine ca la ultima descreierata daca dai 50 de lei unui om al străzii. Timpul atrofiază sentimentele. Dacă acum, la 16 ani simți compasiune până în mădulare, să ştii ca mă-ta sau profu’ ala bătrân de mate nu o mai simt la fel.

Dragoste, ură, furie, extaz… noi, tinerii le simțim la maxim. Adulții sunt intr-o stare de “don’t care bitch” , în general, şi cam asta face viața din om.

Chiar suntem întorşi pe dos. Sper ca asta să ajute tinerii în propria valorificare. Sper ca asta să ajute adulții in valorificarea altora.

Mă întorc cât de curând.

Nu, viață roz nu există, şi da, dacă ar exista te-ai plictisi rău!

Dacă de obicei scriam când eram foarte supărată pe ceva, sau când voiam să afle şi restul unde greşesc, când eram foarte revoltată, azi scriu pentru că *nu ştiu* 😁 . Serios… cred că “problema” asta a mea cu scrisul chiar e un mod de a trăi, aşa că lăsați-mă “să trăiesc” puțin aici, in minutele astea, să trăim împreună!
Cred că va fi atât un articol de mulțumire, cât şi o lecție pe ziua de azi… Cred că marele mister dezvăluit de mine azi e răbdarea şi poate speranța. Totuşi aveastea două se nasc prin moartea deznădejdei, astfel că dacă azi ți se întâmplă ceva rău, cititorule, bucură-te că vei învăța ceva nou, rabdă şi speră căci te vei bucura!
Cred ca orice lucru rău vine cu o lecție, dar nu pleacă doar pentru că aştepți! E un lucru atâât de normal să treci prin perioade grele, pentru că doar luptând vei putea să treci peste ele, pentru ca mai apoi să poți să te bucuri de perioadele frumoase. Odata ce ai răbdat, ai înfruntat, şi ai sperat, mi se pare normal să te bucuri şi să primeşti in suflet fericirea, dar şi o lecție.
Cât despre mulțumire… cred că ar trebui să le mulțumeşti tuturor celor care îți sunt în jur, atât pentru bine, cât şi pentru rău.
Nu, viață roz nu există, şi da, dacă ar exista te-ai plictisi rău!

De ce vă sfăşiați sufletele?

De ce? De ce începeți? De ce continuați? Credeam că fiecare om are atâta creier încât să îşi dea seama că finalurile fericite sunt doar în basme, şi chiar şi acolo, dacă priveşti din alta perspectivă, tot moare cineva… Aşa că îmi permit să pun din nou întrebarea: De ce vă sfâşiați sufletele? 
Luând totul logic, poți răni doar oameni care țin la tine, pentru că doar ei devin vulnerabili în fața ta. Dar aici deja scârțaie ceva… şi vin cu întrebarea esențială: De ce ai face asta? De ce ai face… rău? Am învârtit situația asta întâlnită des pe toate părțile şi dacă până acum ofeream răspunsuri, azi nu pot! Nu îmi dau seama cum poți tu ca om, ca ființă înzestrată cu iubire şi rațiune să deții atâta ură şi atâta egoism. Pentru că da, am devenit întreaga societate niste mari egoişti, care rănesc şi măcelăresc sufletele celor din jur doar pentru a-şi hrăni ego-ul.

Dacă până acum am auzit ca bătaia e rupta din rai, încep sa cred că totul e adevărat, pentru ca de bătaie nu mori, dar eşti ucis fără milă de cuvinte. Acasă, la şcoală, băieți, fete, mii de motive să scoți un cuvânt care răneşte. Azi nu are efect, dar auzit tot mai des de la “lipsă-creier” ca tine, devine într-adevăr arma care poate curma vieți!

Cred ca totul porneşte de la lipsa de comunicare, de la importanța părerii lor despre tine decât a părerii tale proprii, căci altfel nu îmi pot da seama cum întreaga societate a devenit o grămadă de oameni reci, fără suflet, fără remuşcari!

“Mi-eMilă!”

Am întâlnit oameni care…

Ştiu că nu am scris de mult timp, şi poate că asta e benefic. De ce să scriu doar că să fiu activă pe blog, fără să simt nimic, fără să am un anumit sentiment aşezat pe pagină? Eu scriu numai atunci când prin vene îmi curge cea mai aprinsă dorință de a scrie, când am un motiv anume, un sentiment anume ce mă macină de prea mult timp. Cam o lună, dacă mă gândesc bine. 
Vreau să vorbesc azi despre noi, ca importanță în viața celor care ne înconjoară. Am întâlnit oameni care au avut parte de prea multă atenție de la majoritatea lumii, fapt ce le-a încărcat ego-ul peste măsură, ce-i drept. Am întâlnit oameni cărora li se citeşte in ochi nevoia de un alt suflet alături, care ar da orice pentru un zâmbet, pentru un gând bun. Am întâlnit şi oameni care nu au nevoie de alți oameni. Da, ei sunt cei mincinoşi în grămada asta. Nu, nu te mint pe tine, precum se mint pe ei înşişi. Om fără de alt om nu poate trăi, o poți lua drept Legea Universului daca vrei. Se mint pe ei pentru că în încăpățânare, în instinct, găseşti portița care spune “Nimeni nu te va înțelege niciodată!” , dar inima? Nu prea ă ascultați inima, dragii mei… În ochii altora dă greş, dar înăuntrul tău e cu siguranță izvorul pur. Cine îți poate înțelege sufletul dacă nu un alt suflet? Cine poate să te vindece dacă nu un vindecat? Ascultă-ți inima cât conştiința ta e prea bolnavă, e tot ce îți pot spune eu, un om vindecat!

Luna asta a fost o luna “de cunoaştere” pentru mine. Am privit în ochi multe persoane, şi da, mitul ăla că inima poate fi citită prin ochi e prea adevărat, va jur! Am vazut fericire, am văzut durere, am văzut răbdare, am văzut distrugere, am văzut infinit de stări, şi am găsit dupa lungi cugetări cauza şi leacul acestor stări.
Omul cauzeaza, omul vindecă! Noi, oamenii, nu putem trăi singuri, unii fără ceilalți! Orice suflet va pulsa de fericire alături de alt suflet, şi va putrezi în singuratatea-i proprie!

Aşa că, oameni, data viitoare când cineva vă aruncă un zâmbet, nu va crispați, ci dati-l mai departe, pentru că în spatele zâmbetului nu ştii ce rana se ascunde, şi de asemenea nu ştii niciodată când vei fi şi tu rănit şi vei avea nevoie de un suflet vindecător! 

Lupta pentru viitorul tau!

Vorbesc aici in special pentru tineri! Daca tu nu protestezi, nu te opui acestei tentative murdare de a salva niste hoti de la propria soarta, atunci cine sa o faca? Uraste-i cu tot sufletul pentru ca au venit in fata ta, ti-au promis un viitor stralucit si o Romanie de care sa fii mandru, dar in schimb, tot ce fac e sa-si urmareasca propriile interese, sa profite de bunatatea ta! 

Romania inseamna actual intr-un mare procent, saracie. Oameni care mananca zilnic un colt de paine, oameni care poate ca dorm nemancati, oameni care muncesc pe branci pentru a avea macar strictul necesar, sau poate nici atat, oameni bolnavi in spitale, oameni care nu se vor vindeca niciodata pentru ca nimeni nu lucreaza la modernizarea spitalelor, si, deci s Romaniei!

Romania e o tara trista! Romania inseamna actual o adunatura de oameni dusi de nas de niste lighioane, care nu vor putea fi niciodata oameni! 

In primul rand, democratia este PUTEREA POPORULUI! Asa ca daca un intreg popor v-a dat toata increderea, domnule Dragnea, dumneavoastra sunteti obligat sa o folositi in favoarea poporului, nu in favoarea orgoliului dumneavoastra, pentru ca noua nu ne pasa de orgoliul dumneavoastra, cum nici dumneavoastra nu va pasa de drepturile noastre!

Sustin protestul! Ei bine, sustin acel protest pasnic, in care oamenii demonstreaza ca sunt constienti de propriile drepturi, in care autoritatea domina, si nu violenta. Pentru ca da, nu violenta este o solutie! 

Hai sa le aratam celor din Parlament ca nu vor reusi niciodata sa faca din Romania o gramada de sclavi, hai sa le aratam ca tinerii romani vor o alta Romanie, moderna, bazata pe dreptate, pe dezvoltare, hai sa iesim in strada! 

Nu incercati sa treceti peste drepturile tineretului actual, pentru ca noi suntem viitorul, nu voi! 

“Odată cu misterul dispare şi magia” ~Despre 2017 

În primul rând, la mulți ani şi un an nou fericit! 💟

Aş vrea să vorbim azi despre acest inceput de an, despre modul în care mai mult sau mai putin 2017 va influența, pentru că bineînțeles, cu toții avem anumite aşteptări. Aceste asteptări sunt multiple şi vin de la toată lumea.Unii vor sănătate, alții vor împlinire în plan sentimental,unii vor note mari. alții vor să slăbească, *ai milă, Doamne* şi alte dorințe sau aşteptari de ordin personal care par să îşi aibă împlinirea in 2017. Într-adevăr, 2017 este un nou început, pare definiția a “de data asta o să fie altfel” .Scriu asta cu scopul de a vă spulbera toate speranțele! 

Ei bine, dacă ne inducem faptul că 2017 va fii anul perfect, cel altfel, cel în care totul va fii altfel, atunci unde mai este magia? Ne facem planul atât de bine, încât nu lăsăm loc surprizelor plăcute, şi de ce nu, chiar şi neplăcute, pentru că un prieten spunea “una dintre cheile succesului e umilința in fața vieții”. 😊 
Îmi amintesc cum acum un an, am trecut în 2016 plângând, fiind dezamăgită maxim de anul care era pe terminate, mai ales de ultimele luni, atât de grele pentru mine, atât de insuportabile… Mi-am spus că anul viitor voi deveni mai puternică, mă voi lupta să repar anumite greșeli, să mă “repar” pe mine. Dar, plănuind un an perfect, îmi dau seama că am pierdut anumite momente frumoase, fiind menite să fie “surprizele anului”. Astfel că am ignorat lucruri care îmi făceau bine doar pentru a-mi duce scopul la finalitate, mergând în linie nu am putut admira surprizele din jur, deci am pierdut magia. Aş vrea ca 2017 să nu fie un an plănuit. Bineînțeles că anunite țeluri vor rămâne esențiale, însă am de gând să las ca timpul să mă surprindă, să mă vrăjeasca, să ma lase în mister până la sfârsit.

 “Daca nimeni nu se asteapta la un lucru, acel lucru ori ii poate surprinde, ori isi pierde din importanta.” , spunea cineva… Într-adevăr există şi afirmația aceasta cu două tăişuri. Pe de o parte, lăsând asteptările deoparte, momentele te vor surprinde, îți va face mai multa plăcere să afii ceva ce nu ştiai, decât ceva la care te aşteptai. Sau un lucru îsi poate pierde din importanță odata ce nu îl mai astepti, pentru că pe parcurs, renunțând la aşteptări, te vei confrunta cu realitatea sau cu ce poți obține de fapt fără dar şi poate.

Urăsc acele liste imaginare pentru viitorul an, care conțin o grămadă de minciuni, de vise, de planuri “roz” , care, deşi sunt făurite de oameni maturi, în toată firea, nu se vor împlini niciodată, oameni buni! E bine să îți doreşti, dar nu crede ce nu se întâmplă încă, pentru că nimic nu e pentru totdeauna şi nici nu e irealizabil! Scriu articolul ăsta cu scopul de a nu mai auzi la ştiri mereu că unul sau altul s-a aruncat de pe pod sau de la etaj pentru că nu i-a mers cum se aştepta. Nu e capăt de lume. E o luptă care te va face mai puternic pentru război.

Vă dau acelaşi sfat şi vouă:Lăsați misterul să se descopere singur şi nu îl descoperiți la momentul nepotrivit! Toate la timpul lor. Fiecare zi este o şansă nouă.Momentele triste te vor smeri, te vor maturiza, pentru că viața nu este o mare căldare de belşug, viața are anumite momente nefaste care te fac un om mai puternic. Şi să fim seriosi, ar interveni monotonia dacă la un moment dat nu am avea momente de cumpănă.

Spre sfarşit, odată cu misterul dispare şi magia, odată cu aşteptările dispare şi nostalgicia. Te poti bucura la maxim de ceva ce ştiai că se va întâmpla? 🌈

Craciun fericit!

Craciun fericit tuturor! Sper ca va distrati si simtiti spiritul acestei sarbatori in preajma voastra, cum va “lumineaza”, va calauzeste, va schimba pentru cel putin cateva zile. Caci dupa aia revenim la vechiul trai, nu? La injuraturile din trafic, la invidia pentru Vasilica, netrebnica aia care a luat 10 la mate, la frustrari, la dezamagiri si nemultumiri. Exact, bunatatea e manifestata doar in timpul sarbatorilor,  pentru ca doar atunci oamenii se reintorc la origini, la perioada in care familia,  fericirea, iertarea, bunatatea, erau lucrurile esentiale, care dadeau cursul normal lucrurilor… Cred ca lumea nu a evoluat tocmai in directia buna: Sentimentele se traiesc din ce in ce mai slab, fara viata, totul transformandu-se intr-un lung sir de nu imi pasa. Imi pare rau ca lumea a uitat de familia model de la  origini, de familia Mantuitorului, si acum urmeaza modele prea simple, fara valoare, chiar penibile… Trist!

Familia model e impodobita cu dragoste, presarata cu bunatate, intelegere, si ce-i mai important, eternitatea acestor sentimente! Cred ca tot ce a fost se poate recupera. Toata aceasta pace care face dintr-un camin, o casa, se poate regasi printr-un singur gand: Cum ar fi viata noastra daca toate lucrurile de care ne plangem nu ar mai exista? Cum ar incepe orice zi fara cearta mamei care te vrea mai matinal, cum ti-ai petrece intrega zi fara incercarile fratelui mai mic de a te mobiliza sa va jucati? Ei bine, totul ar fi intunecat, pentru ca familia e lumina care ne calauzeste, iar opusul luminii este intunericul. BEZNA! Stii, bezna te-ar dobori, te-ar distruge. Imagineaza-ti aceasta varianta a povestii si crede-ma ca iti vei pretui familia mai mult decat ai facut-o pana acum.

Sper ca nu doar de sarbatori sa va iubiti, sa va iertati, sa fiti vesesli. Sper sa va dati seama ca adevarata sarbatoare e in fiecare zi in care daruiesti zambete si clipe frumoase oamenilor, nu pozelor!

Craciun fericit, dragii mei!!!

Să le mulțumeşti…

De câteva luni petrec foarte mult timp cu o anumită persoană, care, în opinia mea e cea mai puternică persoană din lume, după mama. Deşi a trecut prin multe, până nu mi s-a destăinuit, nu mi-am dat seama în nici un chip că această femeie a fost vreodată la pământ, slabă, fără speranță, pentru ca niciodată nu a arătat asta, a zambit, şi la rândul meu am zâmbit şi eu cu ea. Pentru câteva ore petrecute alături de ea, am uitat complet de orice grijă, pentru că nonstop am râs, am ascultat muzica şi ne-am distrat. E genul de om pus mereu pe şotii… Ți-ar veni să crezi că femeia asta suferă sau e oarecum slabă? Mie nu mi-a venit să cred! 

Ei bine, în spatele oricărui om puternic se ascund o grămadă de întâmplări îngrozitoare care l-au adus la stadiul în care se află astăzi. 

Vreau să scriu azi cu scopul de a vă mobiliza cât de puțin! Haideți să mulțumim, vă rog! Să mulțumim tuturor celor care, deşi trec prin multe pentru noi, rămân stabili, puternici, şi mai ales, ne rămân alături! Există în lume oameni cu boli incurabile, oameni care rabdă foame, copii părăsiți de părinți, si credeți-mă că e foarte usor să pe menționezi, dar să le trăieşti e groaznic! Când tu mănânci Oreo, altul caută apă… Când tu te plângi ca te doare capul de la prea mult facebook, altul e pe patul de moarte…Sunt extreme la care merită să ne gândim! Dacă doar stai pe margine şi simți milă pentru victimă, nu eşti cu nimic mai presus decât atacatorul! 

Desigur, nu poți schimba soarta, dar într-o zi, cineva drag ție poate ajunge la ananghie… Măcar mulțumeşte! Mulțumeşte-i pentru tot ce face pentru tine! Mama ta, tatăl tau, prietenii tăi… toți se străduiesc să te facă fericit. Dacă mâine nu ar mai exista cineva la care ții, ce te-ai face?  Habar nu ai câtă nevoie are un om puternic de un “multumesc”, pentru că înăuntrul său se dau zeci de lupte în fiecare zi, care ar putea cunoaşte pacea prin gestul tău. 

Data viitoate, când te plângi că nu ai şi nu primeşti chiar tot ce vrei, gândeşte-te doar câtă munca presupune tot ce ai tu până in prezent, şi mai ales,cine o face! 😉

Orice naș isi are nașul!

Ei bine, da! Pentru prima oara am auzit asta din gura unui om minunat, cu sufletul prea frumos ca sa poata fi descris. Cred ca cel mai drag profesor de pana acum si de acum inainte! Vorbeam despre iubire si despre cum multi se despart odata ce le este inlaturata de peste ochi acea ´perdea a perfectiunii´ , pentru ca, da, dragostea e oarba! Vedem in persoana iubita idealul, omul fara cusur, care nu va gresi niciodata pentru ca este persoana care te iubeste cel mai mult… Daa, totul bine si frumos, pana in ziua in care si ultima farama de dragoste dintre voi dispare. Atunci, X, sau daca vreti, Vasile, sau Adonis, te va provoca sa arunci cu sacul de gunoi dupa el, ca dehh… fraierul a uitat sa duca gunoiul. El de fapt a uitat sa duca gunoiul de fiecare data, inca din prima zi din care locuiti impreuna, sa stii. Daaaar, cum sa ii fi spus dragului de el ca greseste ceva  ce nici macar nu vedeai, pentru ca in vremea in care tu il iubeai, si il vedeai drept idealul sau piesa de puzzle care ti se potriveste mai mult decat perfect, l-ai fi ranit sa ii spui ca greseste, sau prbabil ti-ai fi fisurat zidul care face legatura cu realitatea. Ei bine, Adonis greseste, ca oricare alt om, ca si tine. Dar daca toti gresesc, inseamna ca nu o sa poti iubi pe nimeni? Nicidecum. Dragostea este singura cale spre fericire, dar si spre suferinta, pentru ca este purtatoarea unei fragilitati de neinchipuit. Se poceste in timp la unii, iar la altii se consolideaza in acelasi timp, creand fericirea vietii. Aici intentionam sa ajung. Daca Vasile nu e alesul, si nu ii poti accepta greselile, inseamna ca nu el e nasul! Oo, daa, Nașul! Poti sa ii spui alesul, printul, omul vietii tale, cel pe care il vei iubi cu toate defectele sale, fara de care nu ar fi alesul. Iubirea topeste si cea mai inghetata inima, cea mai retrasa minte, cel mai neputincios om. Iar el,cel care te va iubi asa cum esti tu, cel care iti va arata ca iubirea este intr-adevar calea spre fericire, nu va mai pleca niciodata, pentru ca orice naș  isi are nașul, orice om cunoaste adevarata iubire. Este destul de evident ca pentru a cunoaste lumina, este nevoie sa treci prin intuneric. Insa aceasta este o alta frumoasa poveste.